FANTASY &SCIENCE FICTION. Despre Quasar cu George Ceauşu

Autor: Michael HAULICĂ

Cenaclul Quasar, al cărui membru fondator eşti, alături de Dan şi Lucian Merişca, a împlinit 30 de ani de existenţă. Cum au fost începuturile?

Fondatori ai cenaclului mai sînt graficianul Radu Gavrilescu, povestitorul Sorin Simion şi criticii Doru Pruteanu şi Sorin Antohi. Aş spune că era mai degrabă un club – încă de la început, fundalul muzical era aproape omniprezent la şedinţe şi se vizionau filme. În privinţa conţinutului activităţii noastre, Doru Pruteanu a preferat încă de la început formula „F, SF şi A“, ultima iniţială desemnînd avangarda. În colocviul care tocmai a avut loc la Iaşi, în perioada 5-7 iunie, am încercat „resuscitarea“ formulei lui Pruteanu – în sensul că fantasticul e trecutul, SF-ul prezentul, iar avangarda, viitorul artei. Dacă îţi aminteşti structura almanahului Fantastic Magazin, 1 (Casa de Cultură a Studenţilor, 1981), cele trei secţiuni sînt prezente ca atare, iar persoanele amintite de mine în calitate de fondatori figurează în colectivul de redacţie.

Colaborarea cu Sorin Antohi a fost esenţială pentru cei care nu aveau competenţă filologică. Deşi trecea destul de rar prin cenaclu, Sorin ne aproviziona cu texte şi, de asemenea, lua texte pentru publicare la Dialog şi Opinia studenţească. În 1986 am scos împreună cu el suplimentul Holograma al revistei Dialog. Să nu uităm că, împreună cu Virgil Scurtu, Sorin fondase la Casa de Cultură a Studenţilor din Iaşi Cercul de astronomie Urania, ai cărui membri s-au mutat apoi in corpore la Quasar.

Cum era Dan Merişca? Ce a însemnat el pentru Quasar şi pentru sefeul românesc?

Dan a lucrat mai întîi ca inginer electro la vreo două fabrici de zahăr din Moldova şi, cam prin 1984, a devenit referent cultural la Casa de Cultură a Studenţilor din Iaşi, profesie pe care a exercitat-o pînă la sfîrşitul scurtei sale vieţi, în 1991. Dan a editat primul almanah de science fiction din România, Fantastic Magazin (1981), prima publicaţie informativă pentru fandomul SF românesc, infzinul Quark (1982-1990), buletinul de teorie şi critică literară SF Contact şi alte cîteva publicaţii. A fost scriitor, traducător, antologator, instructor de dans şi organizator nu numai al şedinţelor Quasarului; prin 1990 coordona şi activitatea altor cluburi, între care Invent Terra Nova şi Quasar dance. A organizat înainte de 1990 două convenţii naţionale de SF (în 1981 şi 1986) şi două tabere de creaţie (în 1984 şi 1986).

După părerea mea, convenţia din 1986, la care au participat peste 500 de oameni, a fost şi a rămas un vîrf al convenţiilor SF româneşti. A iniţiat, împreună cu Stelian Neagu, tabăra de creaţie Guranda (cu ediţiile din 1981-1983), fiind şi în colectivul fondator al taberei Atlantykron (prima ediţie a fost în vara lui 1989). Pentru SF-ul românesc, Dan a însemnat un model de organizare şi un garant al calităţii.

Hai să ajungem în zilele noastre. Tot aşa sînt şedinţele, cum erau pe vremuri? Crezi că rolul cenaclului a rămas neschimbat şi acum, în era Internetului?

Fără texte, cenaclul este o formă fără fond. Ceea ce ne-a ţinut legaţi unii de alţii, săptămînă de săptămînă, au fost textele şi tematicile pe care le-am discutat. Mai mereu am avut de citit, în special texte eseistice şi de poezie – am propus la lectură de cenaclu şi poezie, atrăgîndu-mi critici din partea unor membri. Aceştia spuneau că părăsesc teritoriul F&SF. Trebuie să recunosc însă că în anii 2007 şi 2008 textele de ficţiune apăreau foarte greu în cenaclu, dar am refuzat cu obstinaţie să răresc şedinţele, aşa cum mă sfătuiau Lucian Merişca şi Vlad Frânghiu, colaboratorii mei apropiaţi.

Mergeam ca un robot la cenaclu pînă cînd, în luna aprilie 2009, Quasar a cunoscut un reviriment: un singur student filolog a început să ofere, săptămînă de săptămînă, o nuvelă SF sau F spre lectură! Apoi textele noi de ficţiune sau non-ficţiune au început să curgă în valuri. Au apărut şi cîţiva vorbitori buni, punîndu-mi în dificultate luările de cuvînt: în calitate de coordonator, mizam pe vocea mea de profesor, prin care îi puneam la punct mai pe toţi. Aşa ne-a prins vara, dar ne-a cuprins şi febra activităţii creatoare.

Clubul nostru a rămas singurul cenaclu din cadrul Muzeului Literaturii Române – deoarece noi am considerat că activitatea literară cuprinde un spectru larg de competenţe, fiind una destul de specializată. Tematizînd fiecare şedinţă şi chiar discutînd tematica de pe afiş, am reuşit să evităm bătutul apei în piuă.

George Ceauşu, Lucian Merişca, Dan Merişca, Dan Doboş, Cătălin Sandu, Marian Coman sînt cîţiva dintre quasariştii care au publicat cărţi. Mai sînt şi alţii? Generaţia tînără cum se prezintă? Spune-mi cîteva nume pe care le recomanzi editorilor.

La ora actuală, oferta literară a Quasarului este destul de largă, mai ales în privinţa generaţiei tinere. În poezie s-au ilustrat Bogdan Baghiu, Daniela Bădărău, Paul Gorban şi Adriana Moruzi; în proză, Mircea Boboc, Cristian Bodnărescu, Felicia Ceauşu, Marius Iuraşcu şi Matei Hutopilă; în textul dramatic, Ciprian Şoptică şi Luminiţa Manole; în eseu şi studiu ştiinţific, Radu-Vasile Chialda, Horia Chiriac, Paul Sava şi Nicole Vasilcovschi.

Şi o întrebare personală: ce mai scrie George Ceauşu? Pe cînd o nouă carte?

Scriu în primul rînd studii de filozofia minţii, ştiinţa cogniţiei, logică şi semiotică, pentru că m-ar interesa să nu rămîn conferenţiar pînă la pensie, ci să şi evo-luez pe linie didactică. Proiectele mele literare sînt destul de nebuloase, nu prea ştiu cum să-mi grupez povestirile şi nuvelele apărute pînă acum, iar un roman aflat în proiect, Om contra biomatEchipajul Val-Vîrtej se întoarce, s-a publicat cîndva, în foileton, în suplimentul Argonaut al Convorbirilor literare. Vă amintiţi, cred, de autorul colectiv, înţeleptul chinez Cea Frân Şka (George Ceauşu, Vlad Frânghiu şi Dan Merişca).

Sursa: Observator Cultural

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *