Dicționarul Autorilor Români

dictionarul autorilor romani contemporani

Volumul de față, Literatura română. Dicționarul autorilor români contemporani, cuprinde un număr important de scriitori care au creat în perioada actuală, începând cu aproximație cu cei născuți în 1925 și continuând cu cei mai tineri, aflați în pragul adolescenței, în liceu. Desigur sunt enorm de mulți autori și am fost deosebit de încântați descoperind că există o mulțime de scriitori cu o operă valoroasă, recunoscută, deși un nespecialist, în necunoștință de cauză, ar putea considera epoca noastră lipsită de mari creatori, mai ales că în România nu se conturează o preocupare majoră ori măcar constantă pentru promovarea acestora. De asemenea, în marea de edituri, se află câteva celebre, care au ușile închise, publicând preferențial anumiți autori, nelăsând celor ce sunt sau vin din urmă oarece nădejde, motivând că volumele acestora nu s-ar înscrie în sfera intereselor editurii respective. Celelalte fac și ele ce pot, după posibilități. Și, oricum am privi problema, sistemul de promovare ori popularizare a unui talent e mult mai firav decât s-ar cuveni. Volume de calitate zac pe un raft prăfuit, ce nu aparține uneori unei biblioteci sau, dacă e vorba de vreuna, atunci e mai mult ca sigur personală.
Nu am cuprins în cartea aceasta un număr foarte mic, dar nici foarte mare de scriitori și, bineînțeles, alegerea e destul de subiectivă, așa rămânând multă vreme de aici încolo din cel puțin două motive. În primul rând, nu există sisteme de informare complete, poate Biblioteca Națională să aibă știre de toate aparițiile contemporane, dar din cîte știm noi, nici ea nu cuprinde totul, așa cum s-ar cuveni. De asemenea, scriitorii înșiși se împart, cei mai mulți, în două tabere: unii nepăsători, mefienți, indiferenți, detașați față de fenomenul cunoașterii, criticii selecției, lăsându-și pe ici pe colo ca scrierile să-și spună cuvântul. Ca atare, publică volume, însă pe net nu-și consemnează nici cea mai vagă biografie. Alții – prea aferați, preocupați, ocupați, cărora li se pare suficient faptul că au apărut pe Wikipedia. Rezultatul e același în… dicționare, enciclopedii, antologii.
În al doilea rând, selecția nu are cum să se producă, pentru că timpul nu și-a spus cuvântul, întâmplându-se, într-adevăr, ca scriitori celebri în epoca lor să devină după o vreme epigoni, necunoscuți, anoști. În România se scrie, de altfel, destul de greu, nu avem scriitori care să trăiască din scris, iar dacă sunt excepții, aceastea nu fac decât să confirme faptul că scrisul nu este în țara noastră o profesiune, ci, mai degrabă un… hobby. Cum se poate obține o performanță într-un domeniu, dacă nu-ți dedici tot timpul acestuia? Ce s-ar întâmpla cu un sportiv dacă, după opt ore de birou, l-ai pune să facă antrenament? Și ce rezultate ar da?
E interesant că în aceste condiții vitrege mai cresc flori rare și avem, slavă Domnului!, scriitori deosebiți, extrem de înzestrați, unii de-a dreptul geniali. Din păcate, chiar realizată fiind opera de excepție, afirmarea vine mai greu. Ar fi trist să afirm că în unele cazuri niciodată, pentru că tot mai cred în șansa unui astfel de autor.
Dicționarul nostru consemnează cele realizate, văzute, palpabile, iar despre truda scrisului va nota mai puțin. El se desfășoară cu generozitate pentru unii și mai puțin pentru alții. Problema acordării spațiului într-un dicționar poate fi și ea extrem de subiectivă, nu pentru că autorii ar favoriza pe cineva anume, ci pentru că datele despre un scriitor sunt mult mai ample, unii au scris un număr consistent de volume etc. Poate să ne dea cantitatea un indiciu despre… calitatea celui care scrie? Există creatori de literatură obscură, care au scris zeci de volume, dar hărnicia nu i-a ajutat cu nimic. După cum există autorul unei singure cărți, care a devenit cunoscută în toată lumea, premiată, eventual ecranizată. Dar sigur că pot fi și scriitori prolifici înzestrați, fiecare desfășurându-se într-un stil propriu. Un simpatic coleg ne trimitea constant date despre ultimele apariții, pentru ca să apară consemnat în dicționar cu toate publicațiile sale. Așadar dacă va exista reticiență din partea unora, ea nu poate apărea decât ca rezultat al propriei mefiențe, căci, în ciuda subiectivismului lucrării, autorii dicționarului au acordat credit tuturora. Pentru cei care au înțeles cum stau lucrurile nu poate fi decât satisfacție, îndemn, împlinire.
Acum, că ne aflăm la finalul trudei noastre, mulțumesc colectivului că la inițiativa mea s-a antrenat în efectuarea acestei lucrări complicate, migăloase, minuțioase. Mărturisesc că e de suflet, în amintirea cuiva drag și nu știm dacă o vom repeta la acest nivel.
Deocamdată să ne bucurăm de roade!

Carmen Cătunescu
(KRISTINKA, ALINA – Literatura română. Dicționarul autorilor români contemporani, Ploiești, Arial, 2013).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *