Oamenii și drepturile lor

harta_romania_mare_1919

Raluca DOCEA
Drepturile românilor sau România Mare
În perioada de după Primul Război Mondial tabăra învinsă, incluzând Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman şi Rusia, a fost nevoită să respecte condițiile dure impuse de către forțele câștigătoare prin Tratatul de la Versailles. Germania a pierdut toate coloniile sale și o parte din teritoriul său de origine, iar dimensiunea forțelor armate a trebuit să fie redusă. Revoluția bolșevică a avut loc în Rusia, transformând țara dintr-un imperiu într-o republică comunistă.


Spre sfârșitul anilor 1930 Germania și Italia au început să devină mai îndrăznețe și să anexeze teritorii învecinate. Germania a anexat Austria și o parte din Cehoslovacia (a fost convenit de către Franța și Marea Britanie să cedeze acea parte din Cehoslovacia Germaniei, cu condiția ca Germania să nu mai revendice alte teritorii). Dar, atunci când Germania a început să anexeze restul Cehoslovaciei iar Italia a anexat Albania; Franța și Marea Britanie au garantat independența Poloniei, României și Greciei. Ca un feedback la acțiunile franco-britanice, Italia și Germania au semnat propriul lor acordul: Pactul de Oțel. Însă lucrurile trebuiau aranjate şi cu cealaltă mare putere a Europei, Uniunea Sovietică. Înţelegerea dintre cele două puteri a fost oficializata odată cu semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov. Europa urma să fie împărțită în sfere de influență: vestul Poloniei și Lituania intrau în sfera de influenţă a Germania, iar estul Poloniei, Finlanda și Basarabia în sfera de influenţă a URSS.
În ceea ce priveşte România, aceasta a încercat să rămână neutră atunci când a început războiul, proclamând însă un nou guvern, cu tendințe antisemite, în speranța de a câștiga simpatia Germaniei, pentru a putea recupera teritoriile ocupate forţat de URSS. Dar Germania nu a fost impresionată de noul guvern român și puterile Axei chiar au forțat România să cedeze jumătate din Transilvania Ungariei. Lucrurile s-au schimbat un pic, odată cu venirea lui Antonescu la putere. El a fost numit prim-ministru de către regele Carol I și însărcinat cu formarea unui nou guvern. Majoritari în noul guvern erau membrii Gărzii de Fier, care au aplicat legea antisemită într-un mod violent. După ce Germania invadează URSS, în 1941, Antonescu decide că o alianță cu Germania ar putea aduce beneficii României. Scopul acestei alianțe era recuperarea teritoriilor care ne-au fost furate de URSS. După ce aceste teritorii s-au întors sub guvernarea României, Antonescu a decis să trimită armata chiar mai departe spre est, la cererea lui Hitler, în speranța că Führer-ul ar aprecia loialitatea sa şi ca răsplată ne va ajuta să recâştigăm şi Transilvania.
Deoarece Germania a pierdut războiul, planul lui Antonescu nu a putut fi realizat. Spre sfârșitul războiului, Antonescu a fost demis și arestat din ordinul regelui Mihai pentru refuzul său de a rupe alianța cu Germania. A urmat că România să se reorienteze către Forţele Aliate, dar acest lucru nu a oprit ocuparea teritoriului românesc de către Armata Roșie. Cu toate acestea, la sfârșitul războiului, România a fost considerată un stat inamic învins și a rămas sub influența sovietică; Transilvania de Nord s-a întors la noi, dar s-a decis ca Basarabia și Bucovina de Nord să facă parte din URSS.

 

Încălcarea drepturilor omului în timpul celui de-al doilea Război Mondial
Toată lumea ştie despre politica de exterminare a populaţiei de evrei cuprinsă în programul Nazist de guvernare; însă alte minorităţi etnice, religioase sau sexuale au avut de suferit la fel de mult. Populaţia slavică, Catolicii, Martorii lui Iehova au trecut prin aceleaşi suplicii cauzate nu doar de nazişti, ci şi de sovietici. Polonia a fost ţară care a avut de suferit cel mai mult din cauza celor două regimuri nedemocratice care dominau Europa.
Toată această nebunie a început pe 23 august 1939, când cele două ţări, Germania şi URSS, au semnat un pact de neagresiune: pactul Ribbentrop-Molotov. Dincolo de sensul oficial, şi anume cele două ţări promiteau să nu se atace reciproc, pactul conţinea o clauză secretă: condiţiile împărţirii Europei în sfere de influenţa între cele două mari puteri. Polonia a fost împărţită în jumătate, Germania ocupând partea de vest la 1 septembrie 1939, URSS revendicându-şi partea câteva săptămâni mai târziu. Pentru populaţia poloneză a început un adevărat coşmar, având în vedere că era consideraţi “suboameni” de către Hitler şi o ameninţare la adresa regimului comunist de către Stalin. Oamenii au început să fie deposedaţi de bunuri personale, să fie deportaţi în ghetouri, lagăre de concentrare sau de muncă forţată; au fost târâţi printr-un genocid cultural, sclavie sexuală, foamete, molime, boli şi condiţii de trai de neimaginat, factori care au dus la alte nenumărate morţi pe lângă uciderile în masă ordonate sistematic de către cele două regimuri.

 

489px-Mass_Grave_3_at_Bergen-Belsen_concentration_camp

Citiți mai departe în ziarul ZIDUL:

click

2 thoughts on “Oamenii și drepturile lor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *