Mireasa lui Cristos

Raze de Românism

,, Maica Parascheva s-a născut în satul Epivat din Traci, nu departe de Constantinopol şi a trăit pe vremea despărţirii Bisericii de la Roma de Biserica Sobornicească Ortodoxă (1054). A fost crescută de părinţi în credinţă. De mai multe ori a ajutat săracii, oferindu-le hainele ei şi fiind aspru pedepsită de părinţi. După moartea părinţilor ei, a folosit averea şi pentru a ajuta pe cei săraci. Odată, la Biserică, a auzit cuvintele Evangheliei: ,,Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8 , 34). Tânăra Parascheva s-a retras atunci la o mănăstire de fecioare, lângă Constantinopol, ducând o viaţă aspră.

Moştenind o mare avere de la părinţi, împreună cu fratele ei, Eftimi, care avea să fie mai târziu episcop la Madita, Parascheva şi-a dăruit săracilor partea ei de moştenire.

,,Pe Tine, Mirele meu, Te caut’’ a spus aprinzându-se de Dumnezeiască dorire, în isvorul neâncetat al lacrimilor şi suspinelor eterne. Năluciri şi arătări o înfricoşau, dihan găsind mai multe feluri de a se arăta. Dar a biruit pe diavol precum David pe Goliat, dăruindu-şi sufletul lui Iisus, apoi devenind mireasa lui.

Îngerul Domnului a venit şi I-a zis: ,,Să laşi pustiul şi să te întorci în patria ta, că acolo ţi se cuvine să-ţi dai trupul pământului”. Cuvioasa a înţeles că viaţa ei este scurtă; a lăsat fără voie pustiul şi a venit în împărăteasca cetate, a intrat în Biserica Sfânta Sofia şi Vlahernii a Născătoarei de Dumnezeu şi apoi a plecat la Ierusalim să se închine Sfintelor Locuri ale Patimilor Domnului.

 

 

A zburat ca o pasăre prin pustiul Iordanului şi, aflând o mănăstire de fecioare a intrat într-ânsa, vărsând râuri de lacrimi, că o stăpânea o nesfârşită dragoste de Mirele Cristos. A ajuns până la 25 de ani.

Cuvioasa Parascheva s-a întors în patria sa, la Epivat. Acolo a petrecut 2 ani în rugăciune până când s-a măritat cu Iisus, murind în mâinile Mirelui. Trupul ei a fost îngropat lângă Biserică.

Dumnezeu a descoperit moaştele ei prin vedenii, trecând mai mulţi ani şi le-a proslăvit cu faceri de minuni, că bolnavii şi îndrăciţii dobândeau tămăduire atingându-se de Sfintele ei moaşte.

Moaştele Sfintei au fost luate de împăratul Asan al românilor şi bulgarilor şi au fost aşezate la Târnovo, apoi la Belgrad, pe vremea sultanului Selim al II-lea, fiind apoi aduse la Constantinopol, la Biserica patriarhiei.

Vasile voievod a adus moaştele din Constantinopol la Moldova, în oraşul Iaşi, la Mănăstirea Sfinţilor Trei Ierarhi, pe data de 14 octombrie 1641 după Hristos. Toată strămutarea este zugrăvită pe peretele de miazăzi al Bisericii Trei Ierarhi.

Moaştele au costat 300 de pungi la Poarta otomană.

 

Au consemnat:

Preot Nicodim Cărăuș- Cristian Bodnărescu

Odesa, 2005

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *